Acum mai bine de 100 de ani, mai precis în 1907, Duncan MacDougall a efectuat un experiment în care a încercat să cântărească sufletul. Rezultatul, publicat în The New York Times, arată cum în urmă cântăririi a şase persoane în momentul în care acestea încetau din viaţă, greutatea acestora ar fi scăzut cu 21 de grame – de unde celebra afirmaţie că "sufletul cântăreşte 21 de grame". Rezultatul acesta nu a fost ulterior validat – sufletul nu are greutate.
Totuşi, mulţi oameni de ştiinţă încearcă să studieze fenomenele care au loc într-un organism atunci când acesta încetează din viaţă; cum anume multele miliarde de celule dintr-un organism mor toate împreună. Că şi cum o "cascadă a morţii" ar inundă întregul organism la un moment dat, cu un rezultat dramatic.
Recent, un grup de cercetători de la University College London a studiat procesul morţii în laborator, studiind viermi de tipul Caenorhabditis elegans, surprinşi în momentul morţii. Rezultatul acestui studiu extrem de interesant a fost publicat în PloS Biology.
Cercetătorii observaseră de ceva vreme că o lumina albastră, de natură fluorescentă, îşi făcea apariţia în aceşti viermi, în anumite condiţii de stress. Nu mică le-a fost mirarea cercetătorilor în momentul în care au constatat că intensitatea luminii creştea foarte mult pe măsură ce organismul se apropia de moarte, ajungând să se intensifice de circa patru ori cu două ore înainte de deces.
Acelaşi gen de lumina apărea inclusiv în situaţia în care moartea nu era naturală, ci indusă de boală, căldură prea mare sau frig prea intens şi apărea atât în cazul morţii viermilor tineri cât şi a celor în vârstă. Această lumina este explicată de procese chimice şi fizice care au loc în organism.
Acelaşi gen de lumina apărea inclusiv în situaţia în care moartea nu era naturală, ci indusă de boală, căldură prea mare sau frig prea intens şi apărea atât în cazul morţii viermilor tineri cât şi a celor în vârstă. Această lumina este explicată de procese chimice şi fizice care au loc în organism.
S-a făcut ipoteza cum că lumina ar avea la baza o moarte în cascadă e celulelor generată de ioni de calciu care dădea semnalul de moarte celulelor. Cercetătorii au fost în stare să oprească, în anumite condiţii, transmiterea acestui semnal, reducând lumina albastră şi întârziind moartea generată de exemplu frig sau chiar şi infecţii în cazul viermilor tineri. Nu au reuşit însă să facă acelaşi lucru cu viermii în vârstă; concluzia fiind că moartea în cazul unui organism îmbătrânit este generată de o serie de cauze complexe, care acţionează în paralel şi care trebuie încă studiate.
Studiul viermilor C. Elegans este extrem de interesant şi important întrucât mecanismul de moarte celulară este foarte asemănător cu a altor organisme, inclusiv cu cel al mamiferelor, deci şi al nostru al oamenilor. Acest gen de cercetare ne-ar putea ajută să elucidăm o parte din misterul care învăluieşte trecerea în nefiinţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu